Cursul vieții este ca și vremea. Într-o zi este senin și razele soarelui încălzește pământul. În altă zi e frig,, e înnorat, plouă. La fel și noi, avem momente de fericire, dar si clipe în care vedem totul gri.
Cum e când ne merge bine
În acele momente din viață, când totul din jur este atât de frumos, parcă o lumină e de asupra noastră, avem impresia că trăim într-o poveste, unde suntem satisfăcuți de lucrurile care ne ies așa cum ne dorim.
Atunci când ne îndeplinim unul dintre visele, suntem cei mai fericiți, ne simțim ușurați,, parcă am pluti și avem acea sclipire în ochi care ne înseninează chipul. Dar factorul cel mai important a fericirii noastre este dragostea. Suntem născuți din iubire, deci acest sentiment ne va urmări toate viața și dacă se întâmplă să ne îndepărtăm de el, vom rătăci prin lume până ce îl vom regăsi. .
Mai mult ca oricând în acele zile avem curajul să ne manifestăm liberi, așa cum simțim, pentru că datorită evenimentelor frumoase avem puterea să ne ascundem durerea ce zace în noi și astfel vom fi văzuți ca niște oameni puternici exact așa cum ne dorim.
Cum e când ne merge rău
Însă sunt zile în care simțim o greutate pe umeri care apasă din ce în ce mai tare, ne doare sufletul și în acele clipe avem tendința să ne retragem în cuibul nostru, deoarece ne sperie gândul că oameni o să ne observe slăbiciunile.
Îmi amintesc că atunci când eram copil obișnuiam să-mi manifest durerile, nemulțumirile mele prin plâns și mi se spunea că doar bebeluși plâng. La nouă ani era rușinos să fac acest lucru pentru că eram prea mare. Încet, încet mi-am dat seama că este mai bine să adun în mine acele supărări, fără să mai mă exteriorizez. Crescând așa, au apărut frustrările pe care mi era teamă să le mărturisesc ca să nu par un copil de doi ani, plus începusem să realizez că mama mea avea probleme și că o discuție cu ea despre ceea simt, ar fi fost sare pe rană sau cel puțin așa era în mintea mea atunci.
Așa am ajuns să adorm seara plângând și gândindu-mă la lucrurile care mă măcinau. Câteva săptămâni simțeam un nod în gât și fără să vreau izbucneam într-un hohot de plâns.
Ce ar trebui să facem și ce nu, atunci când cineva drag e trist
Noi oameni avem două obiceiuri prostești. Unul e atunci când vedem un om că își exprimă durerea prin plâns, îi spunem*: ”Dar oamenii puternici nu plâng niciodată, sau nu rezolvi nimic dacă plângi”.
Cu aceste cuvinte practic oprim o emoție să se manifeste liberă, iar acea persoană va ajunge să se închidă în ea adunând dureri pe care nu va mai știi cum să le exteriorizeze și va apărea un blocaj emoțional. În loc să convingem pe un om să nu mai plângă, i-am face mai bine dacă ne-am așezat alături de el și l-am lua în brațe fără să mai spunem nimic.
Odată m-am întrebat, oare de ce plâng și atunci când sunt fericită? Logic ar fi să râd. Am meditat asupra unui moment fericit din viața mea, ce am simțit și am realizat că atunci când plâng de fericire, de fapt îmi manifest o durere ce zace în mine fără să-mi dau seama de acest lucru
Al doilea obicei prostesc al nostru este de a da sfaturi tocmai atunci când omul simte că îi fuge pământul de sub picioare. În loc să-l lăsăm să-și spună oful până la capăt, noi intervenim cu sfaturi sau mai rău, tocmai atunci îi spunem că a greșit și cum ar trebuit să fi procedat. Nu spun că nu ar trebui să încercăm să-i arătăm unde a greșit sau să nu-i dăm un sfat, dar așteaptă o zi, o săptămână chiar mai mult până ce sufletul omului se va liniști.
Eu una, în momentul când sunt îndurerată mi-e foarte greu să ascult pe persoana din fața mea, care încearcă îmi aducă argumente că am greșit. Sfaturile atunci sunt lipsite de sens și ba mai mult uneori se întâmplă să le iau ca pe un reproș.
De aceea cred că atitudinea cea mai corectă pe care trebuie s-o avem față de cel doborât este să-l lăsăm să-și manifeste durerea așa cum simte, prin plâns, dacă vrea să țipe să-l încurajăm s-o facă. Dacă dorește să lovească, dă-i o pernă s-o distrugă, ca să se elibereze de durere. Apoi să-l îmbrățișăm cu mult drag, mângâindu-l pe spate ușor, în timp ce el plânge pe umărul nostru Doar așa sufletul lui își va găsi vindecarea.
Așa cum după vreme rea, soarele răsare și apare curcubeul, așa și noi după orice durere manifestată, eliberată, ne vom găsi liniștea sufletească.
Articol scris de Loredana Grosu
