Câteva păreri despre câțiva sportivi de mare valoare

Duminică noaptea a început primul turneu de tenis de Grand Slam de la Melbourne, Australia. Mă uit la Australian Open de foarte mulți ani. Am în memorie multe meciuri frumoase.

De când urmăresc tenis am avut câţiva jucători favoriți care mi-au făcut viață frumoasă prin performanțele și comportamentul lor ca persoane publice. Sunt de părere că poți învăța multe de la sportivii care simți că te reprezintă ca om.

Acum mulți ani am văzut un băiat de 17 ani în primul tur de la Roland Garros (al doilea turneu de Grand Slam de la Paris). Alerga ca un nebun pentru minge, fiecare punct, nu avea nicio lovitură de calitate foarte mare. El doar ajungea la minge dată de adversar și o dădea înapoi, tot așa până când celălalt jucător greșea. Avea încredere maximă în el acest tânăr și o mare dorință de a câștiga, de a face performanță imediat.

Cine urmărește tenis poate să ghicească despre cine vorbesc. E vorba de Rafael Nadal pe care îl admir foarte mult ca sportiv, dar și ca persoană. Provine dintr-o familie de sportivi, a fost educat în spiritului sportului de mare performanță. Calitatea lui cea mai mare care l-a ajutat în toată cariera sa este încrederea de a depăși orice obstacol pentru a reuși. Puteți citi asta în orice profil a lui Rafa.

Roger Federer este făcut pentru tenis, parcă Dumnezeu a creat omul perfect pentru acest sport, s-a născut cu toate calitățile necesare pentru a juca tenis. Tocmai de asta este considerat cel mai bun jucător din istorie.

Nadal nu are niciun sfert din aceste calităţi și totuși e și el unu dintre cei mai buni jucători din istorie. Asta pentru că a fost educat să creadă în ceea ce poate să facă, să scoată din orice situație maximum și să nu renunţi niciodată până la ultima minge.

La fete, câţiva ani nu am mai urmărit tenis pentru simţeam că nu mă mai reprezintă nicio fată. Asta s-a întâmplat până când Simona Halep a început să facă performanță. Era pentru prima oară când vedeam o jucătoare din România jucând atât de bine.N-o să uit niciodată finala de la Roland Garros.

Simona are calități foarte bune fizice, poate ajunge la minge ușor având variante mai multe de a lovi mingea cu racheta. Are șanse mari să câștige un turneu de Grand Slam, asta spun specialiştii, dar nu așa cum joacă acum. Are probleme mari de atitudine, nu se comporta ca o mare sportivă. Mi se pare că găsește tot felul de scuze pentru jocul ei slab.

De când a hotărât să se despartă de antrenorul suedez Thomas Hogstedt, a început să joace din ce în ce mai prost. Stiu că a câștigat turneuri de masters Indian Wells și cel de la Madrid, dar aceste succese au venit cam întâmplător, nu au avut continuitate.

Colaborarea cu antrenorul Darren Cahill nu merge. Ceva lipsește din această relație. Simona nu mai are încredere în ea, nu mai luptă ca o adevărată campioană pentru fiecare minge. Jocul ei e defensiv, în loc să fie unu agresiv, sa se ducă peste adversare. Aceste accidentări pe care le are, nu cred că sunt întâmplătoare.

Sper să ia cele mai multe decizii pentru cariera sa pentru că e un mare talent a sportului românesc și ar fi păcat să ajungă acolo sus unde merită.

Lasă un răspuns