Zilele trecute am auzit cel mai cuprinzator indemn. A fost spus de Parintele Necula. Sa traim.
Sincera sa fiu m-a pus pe ganduri un pic. E mult mai mult acolo decat un indemn simplu. Cred ca e esenta lumii in care ne purtam visurile, gandurile si respiratiile. Sa traim e cheia cu care ne putem accesa insasi viata noastra.
E codul care ne permite sa fim noi cu adevarat. Cand vom intelege adevarul din verbul a trai vom fi aflat ce inseamna intr-adevar a fi..Oare ce inseamna cu adevarat sa traim? Se rezuma la procesul stiut de noi toti, inspiratie, expiratie? Sau e mai mult de atat?Clar cred ca e mai mult de atat. Omul nu e doar o ne negam masinarie ce functioneaza mai bine sau mai rau.
Omul e constiinta, traire. Oricat am vrea sa ne negam partea aceasta nu vom putea. Desi sunt perioade in care am vrea sa ne anulam aceasta parte si sa fim niste observatori reci nu cred ca vom reusi in totalitate. Le putem ignora oarecum, dar tot noua ne vom face rau pe termen lung. Pentru ca in incercarea noastra , ne vom pierde poate pe noi in acest demers.
Sa traim insemna sa fim nu numai pentru noi, ci si pentru ceilalti. Sa facem partea din conjugarea verbului a darui inseamna a trai cu adevarat,a vedea viata dincolo de perimetrul personal, de respiratii si inspiratii sau limitari.
Facem parte dint-o lume si dint-o retea de daruire. Alegem noi ce, cum si cui daruim. Sa traim sa fim ccea ce ne estte in mare masura, daca nu intotalitate menit sa fim si anume umani. Daca alegem sa nu fim ne negam sansa noastra de a face din coltul acesta de Univers unul mai bun,nu neaparat perfect. Perfectiunea atunci cand e vorba de oameni nu exista, dar ne putem apropia cel putin de cea sufleteasca. Zi de zi, cu fiecare alegere pe care o facem,
Sa traim si sa fim unii pentru ceilalti e cheia binelui si a fericirii fiecaruia.
Articol scris de Laura
