Se apropie 1 iunie. Ziua copilului. E de fapt ziua copilariei, ziua provocarii de a fi din nou copil cu sufletul si sa ne dam seama ca a fi copil e o bucurie, o desfatare.
Pentru noi adultii copilaria e acel Acasa pentru suflet. E locul din care am pornit calatoria noastra, starea in care mirindu-ne de orice am descoperit lumea, am invatat despre minunile ei si mai ales am aflat cat de usor incape un univers intreg intr-o imbratisare.
Un copil e cel mai dispus sa invete sa primeasca si sa daruiasca iubire, sa se aseze cuminti privind in ochii mamei, sa darime ziduri de ura si sa construiasca altele de daruire.
Trebuie doar sa vrem, sa fim dispusi sa ii invatam asta si mai ales sa ii lasam sa o si faca. Copilaria e universul lor,e tara lor in care ei se formeaza, prin mirari, intrebari, joc. Cata intelepciune e in jocul copiilor mici. Ei nu fac diferentieri, nu eticheteaza.
Ei doar intreaba si dupa ce isi primesc raspunsul continua joaca si aflarea. In copilaria lor, nu exista fals, nu exista dezamagiri. Nu stiu sa faca asta, nu au de ce. Afla cum abia mai tarziu cand ii corupem noi.
Sunt micul print ce incearca sa vindece rani si sa construiasca lumi. Si cat de simplu si firesc o fac. Cu un pic de iubire vindeca si cu o lopatica si nisip construiesc.
In copilarie se formeaza adultul. Daca gasim echilibrul intre joaca si seriozitate, adultul de mai tarziu va sti sa rada, sa se joace fara a parea ridicol, sa fie curat la suflet si sa iubeasca fara prefacatorie, sa nu judece si sa construiasca cu suflet si daruire.
Fiti copii mereu si nu incercati sa faceti din copii adulti inainte de vreme!
Articol scris de Laura
