Suntem emotie si ratiune. De multe ori ratiunea e cea care primeaza. Dar atunci cand devine dominanta, avem tendinta de a ne nega partea emotionala, de a o anula.
E mai simpñu, sau poate e o necesitate,un sistem de aparare, Nu stiu. Dar ce pot spune ca stiu e ca fara emotii ne expulzam singuri din statutul de fiinta umana. Avem tendinta sa lovim cu cuvinte, cu o precizie rece acolo unde stim ca doare, avand in acelasi timp pretentia ca noi sa fim tratati cu manusi si empatie.
Doar ca si atunci cand primim tratamentul dorit ne incordam si ne aricim. Pentru ca ni se spune mereu ca singuri ne putem ajujta si construi lumea. Ca nu exista slabiciuni, doar lucruri nerezolvate in trecut.
Si totusi dupa parerea mea omul e puternic atunci cand isi priveste si slabiciunile, si sufletul. Si mai ales cand acceptand ca a fi om inseamna a fi si emotie , avand grija de sufletul nostru la fel de mult ca si de minte si trup. De fapt, asta e intregul fiintei umane.
Acum suntem in timpul acela de urcus sufletesc, clipele in care asezam in interior fapte si ganduri care ne cladesc si ne ajuta sa ne descoperim cea mai buna varianta a noastra ca om. Azi si in fiecare zi avem posibilitatea sa dam putere binelui din noi si sufletului. Cum? Prin iubire si pasare, prin dorinta de a face bine, de a simti, de a fi cu adevarat umani.
Atunci cand facem asta, de fapt ne afirmam calitatea de crestin alaturi de cea umana. Atunci cand suntem suflet langa suflet si gand langa gand, cand facem din vorbele noastre balsam si mangaiere devenim o punte de lumina si poate pentru cineva, in acele momente dam o alta dimensiune nadejdii si sperantei.
Asadar, nu uitati sa aveti sufletele luminoase, inima Sus si privirea catre cei de langa voi.
Articol scris de Laura
