Mai avem rabdare, mai avem iubire si empatie?

As incepe cu o intrebare. Dar mai intai un salut.
Sa va fie sufletele senine ca o zi tihnita de vara.
Ma reintorc la intrebare, desi e una retorica. Dar imi sta de ceva vreme pe un neuron si pana nu o scot in lume nu scap de ea.: „Mai avem rabdare, mai avem iubire si empatie?”

Mi se pare ca rezervorul de rabdare s-a apropiat de zero la cei mai multi. Nu mai avem stare, vrem totul pe repede inainte. Nu mai stim sa ascultam si mai ales sa auzim cu adevarat ceea ce omul de langa noi ne spune. Nu mai avem starea aceea care ne aseza unul langa celalalt si ne facea sa ne para asa usor sa ne apropiem sufletele si sa ascultam cu adevart. Atunci cand me apropiam sufletele stiam sa intelegem si tacerile, gesturile. Eram mici cititori ai tacerilor si a privirilor. Acum traim cu iluzia ca inca mai facem asta. Dar am impresia ca nu mai avem capacitatea sa ne intelegem pe noi insine.

Exagerez? Nu stiu, poate. As vrea sa nu am dreptate.
Cand ati daruit celui drag de langa voi un zambet, o floare, fara vreun motiv anime? cand v-ati luat ragazul de a fi si atat pentru omul drag, de ai auzi temerile, de a incerca sa le alungi?
Cand ati spus acel simplu Te iubesc? E demodat, desuet sau sufocant? Ei si? Cred ca e de preferat sa ai pe cineva caruia ii pasa atat de mult de tine incat ¨¨ te sufoca¨cu grija lui decat opusul.

De multe ori asteptam ocazii speciale sa daruim o floare sau ceva. Dar oare sufletul are nevoie de ocazii speciale ca sa simta ca e iubit, ca e inundat de acea stare de bine ? Nu,are nevoie doar de un mic gest ca sa infloreasca si sa fie luminos.

Sufletul nu stie sa respire dupa un calendar. El stie de undeva de Sus ca fiecare respiratie e despre a iubi, a darui, a simti. Atat. Din fericire sufletul si inima nu au fost ¨corupte¨de dictionarul societatii moderne care are in primele randuri ¨trebuie¨, ¨acum¨ si ¨eu¨. Sufletul inca mai stie a conjuga ¨a trai¨,¨a iubi¨, a fi ¨¨a simti¨ si nu doar la persoana intai. Acestia cred eu ca sunt stalpii pe care ne cladim fiecare zi si fiecare gand si gest.

Articol scris de Laura

Lasă un răspuns