Era săptămâna Patimilor, Viorica lucra în tura de zi la spitalul de infecţioase Braşov ca asistenta. Când a intrat în secția ATI să le administreze medicamentele pacienților de covid 19, a observat câteva hârtii pe patul doctoriței eroine care în urmă cu 10 zile a salvat o femeie venită din Italia dată afara din casă de soțul ei.
Doctorița a găsit-o la marginea orașului, undeva într-un loc pustiu, zăcea pe jos având febră și o tuse seacă din cauza căreia abia mai sufla.
Maria a vrut sa dea imediat telefon la salvare, dar uitase mobilul acasă. Nu găsise pe nimeni sa anunţe salvarea. Deși bănuia ce are femeia n-o putea lăsa acolo. S-a chinuit s-o care până la mașină, în timp ce o băga în mașină, femeia a tușit drept în fata ei. Din păcate, Maria nu purta mască, avea o eșarfă cu care încerca să se protejeze cât de cât.
A dus-o pe femeie la urgență, a fost testată imediat de covid 19. A doua zi a anunțat-o că testul era pozitiv, deja avea febră și începuse să tușească.
După câteva zile s-a înrăutăţit, făcuse o pneumonie urâtă, avea insuficiență respiratorie deja. Până să fie intubată la ventilator apuse să scrie o scrisoare fiului ei.
Viorica luase hârtiile scrise de Maria și le citise O scrisoare atât de emoționantă nu credea că va citi vreodată. Era hotărâtă să facă orice ca scrisoarea să ajungă la băiat. Nu credea că Maria va scăpa cu viață.
Când a terminat tura, s-a mai uitat odată la adresa indicată că trebuie trimisă scrisoarea. Nu-și dorea s-o pună la poștă, îi era teamă ca tatăl băiatului o s-o facă pierdută. Viorica încă nu știa ce să facă, dar vroia foarte mult să reușească sa primească scrisoarea fiul Mariei.
În următoarele două zile nu a putut să ajungă la băiat, abia în Sâmbăta Mare și-a găsit timp să meargă. Nu știa ce o zică la ușă, dar spera să-i vină o idee la momentul potrivit.
Când tatăl băiatului a deschis ușa și a întrebat cine e și ce dorește, Viorică a spus:
– Bună ziua! Sunt Viorica Dragomir, am venit să-l vad pe fiul dv… Luni vrem sa facem câteva pachete pentru familii sărace și domnul profesor de religie a fiului dv a zis că băiatul mă poate ajuta cu câteva informații despre o familie.
. Despre ce familie vorbiți?
– E.. a unui coleg de școală al fiului dv. Îl chemați puțin, vă rog, la ușă? Durează două minute.
– Imediat. Florin, vino puțin la ușă!
A apărut un băiat înalt cu părul blond creţ si ochii albăstrii. Era leit maică-sa.
Din fericire tatăl îi lase singuri, Viorica i-a dat scrisoarea și l-a rugat s-o citească singur. Era ultima dorință a mamei sale.
Florin a fost tentat să-i spună lui taică-său, dar ceva l-a oprit. A ținut scrisoarea in buzunar până în noapte târziu când s-a hotărât s-o citească.
Dragă Florin,
Iți scriu această scrisoare pentru a-ți spune câteva lucruri pe care nu ți-am putut zice până acum. Când am aflat că sunt gravidă cu tine, am fost îngrozită, nu eram pregătită să am o familie. Eu am crescut cu doi părinți alcoolici, nu am știut ce e dragostea.
Tatăl tău a fost prima persoană care mi-a spus ” Te iubesc! ” . Eu n-am știut ce să fac, m-am speriat. Am ales să fug, nu eram ceea ce-și dorea tatăl tau. Era un om bun, merita pe cineva mai bun.
Am vrut să fac avort, dar doctorul a zis că sarcina e deja prea avansată. Desi nu am dorit să recunosc niciodată, mi-a plăcut să fiu gravidă, aveam un sentiment bun. Când te-ai născut, am fost fericită, când mi te-a pus în brațe, m-am cutremurat. În mine era o luptă între a te păstra și a fugi pentru totdeauna. Până la urmă am ales să fug, tatăl tău mi-a jurat că n-o să te mai văd niciodată. L-am rănit mult, îmi pare rău! Am crezut că așa e cel mai bine, dar am greșit. Trebuia să rămân lângă voi.
După ce v-am părăsit, m-am simțit rău, am început să beau din ce în ce mai mult până am ajuns în comă alcoolică.
Am ajuns in spital, am urmat mai multe terapii, nu am mai băut de atunci nicio picătură de băutură, am terminat medicina, am vrut să fac parte din viaţa ta. Dar tatăl tău mă ura, se ținea de cuvânt, nu m-a lăsat să mă apropii de tine. Nu l-am condamnat niciodată, i-am făcut mult rău. Aș face orice să dau timpul înapoi să pot schimba lucrurile, dar nu pot.
Pot doar să fiu o persoana mai bună. Am fost mereu în preajmă ta, te-am urmărit de departe. Ești un băiat bun, îmi plac prietenii tăi. Ţi-am ținut pumnii strânși la olimpiada de matematică. Felicitări! Rex e un cățel drăguț, mă bucur că îi ai
Când am renunțat la băutură și am decis să fac o schimbare în viața mea, am revenit la medicină și mi-am făcut o promisiune, că o sa fiu un medic dedicat celor care nevoie de ajutor, sa fiu demnă de mine însumi.
Acum câteva zile am salvat o femeie bătută de soțul ei, am găsit-o pe o stradă pustie. Din păcate era infectată cu covid 19, eu nu eram protejată cu vreun echipament. Din cauza asta sunt in spital și iți scriu aceasta scrisoare.
Dacă nu ne mai vedem, vreau să știi că tu ești mai bun lucru pe care l-am făcut în viața mea, te iubesc copilul meu frumos! Dorința mea in această viață a fost să pot vreodată să te îmbrăţişez măcar cinci secunde. Știu că nu merit nimic, nu am nicio scuză pentru ce v-am făcut ție și lui tatăl tău. Nu mai pot schimba nimic, decât să va cer iertare și să vă spun că veți rămâne pentru totdeauna în inima mea.
Te iubesc!
Mama.
Florin avea lacrimi în ochi. De câte ori Maria a încercat să vorbească cu el, i-a zis cuvinte urâte. Acum avea un gol în stomac.Viorica i-a lăsat și un număr de telefon unde putea s-o sune
În noaptea de Înviere s-a produs un miracol pentru Maria, starea ei s-a îmbunătățit, saturația de oxigen era mai mare. Viorica se bucurase mult când a văzut, mai ales că a sunat si Florin să întrebe cum se simte mama lui. După câteva zile Maria respira singură, a ieșit din starea critică, nu mai era în pericol. Viorica i-a povestit ce a făcut. Nu-i venea sa creadă, nu știa cum va reacționa Florin.
Când a plecat acasă din spital, Viorica i-a dat numărul de mobil al băiatului ei, a sfătuit-o să-l sune. Maria nu îndrăznea să facă asta, până la urmă i-a trimis un sms în care îi spunea că e bine acasă. Florin i-a răspuns că se bucură.
Conversaţiile lor s-au mutat pe whatsapp, vorbeau zilnic. Maria se întorsese la serviciu să-i ajute pe colegii săi împotriva covidului 19.
Când totul s-a mai calmat, și oamenii au putut să-şi ia viața de la capăt, mama și fiul s-au întâlnit, deși tatăl a încercat să-l împiedice pe copil fără nicio şansă.
S-au întâlnit într-un parc, amândoi erau emoționați
. Mulțumesc ca ai venit! Spune Maria
. Mulţumesc că ai vrut sa ne vedem! Nu prea am fost ok când ne-am văzut. Florin privea în pământ.
. Nu a fost vina ta,…
. Nu ţi-am dat nicio şansă și era gata sa nu te mai văd niciodată. Florin avea lacrimi în ochi,nu-și putea privi mama.
. Nu a fost niciodată vina ta. Eu te-am părăsit, nu am fost lângă tine, ai suferit, nu ţi-a fos ușor.
. Nu. Mi-ai lipsit mult.
. Îmi pare rău! As face orice să pot schimba trecutul. Avea și Maria lacrimi în ochi.
. Nu mai poți schimba trecutul, dar poți schimba viitorul. Vreau să-mi promiți că… n-o să ne mai despărțim niciodată. Florin o luase pe mama sa în brațe, lacrimile îi curgea pe obraji. Maria îl strânse puternic la piept pe băiatul ei. Plângea în hohote. Printre lacrimi i-a jurat ca nimeni și nimic nu-i mai va despărți, i-a repetat de multe ori că îl iubește mult și că va încerca să fie o mamă bună.
De departe tatăl lui Florin privea la ei cu lacrimi în ochi, își dăduse seama că greșise că nu i-a da Mariei a doua şansă, băiatul i-a dus lipsa. Era fericit că cei doi s-au apropiat. Avea de gând să nu mai se bage în relația lor.
