Poveste de dragoste scrisă de Ramona Lengyel
Directoarea editurii Dumbrava minunată era surprinsă de succesul cărții„ Obstacolele dragostei” . Știa că e o carte foarte bună, dar nu se aștepta să se vândă atât de bine având în vedere că lumea nu mai e interesată de cărți. Se pare că popularitatea bloggeriței „ Enigma vieții” a fost cauza acestor vânzări de peste 100.000 de exemplare pe durata a două săptămâni și jumătate. Numele adevărat al autorului nu-l știa nimeni. Această persoană era cel mai popular blogger din România, avea milioane de fani în toată țara. Nimeni nu știa cine e, ieșirile în public erau rare. În public purta o mască amuzantă albă pe care erau desenați doi ochi mari de culoare albastră, două buze și câte o inima mare roșie pe fiecare obraz.
Singura persoană care îi cunoștea identitatea era Cătălin, un jurnalist căruia în urmă cu 12 ani i-a acordat un interviu online. El a fost fascinat de la început de ea și a încercat să-i devină prieten. De 12 ani îi era alături la bine și la greu fără să-i ceară nimic în schimb. Mădălina avea încredere în el. Doar lui i-a povestit ce a pățit în copilărie, într-o vacanță de vară, atunci când casa bunicilor a luat foc și ea a fost cuprinsă de flăcări. Leziunile provocate de incendiu au lăsat urme adânci pe față și pe corpul ei.
Șocul a fost mare când medicii i-au desfăcut pansamentul feții. A suferit mult. Până la urmă a venit și acceptarea, dar a refuzat să mai iasă din casă. Părinții nu au mai insistat nici ei. Au căutat să-i cumpere tot ce-și dorea ea..
Prietenele ei au devenit cărțile, a citit o mulțime de cărți. Odată cu instalarea internetului a descoperit că îi place să scrie. Așa mult i-a plăcut încât nu s-a mai oprit, a scris tot mai mult până a câștigat primii ei bani. Asta a făcut-o fericită pentru că putea să devină independentă financiar. Părinții aveau posibilitatea să aibă o viață liniștită. Încet încet a devenit cel mai de succes blogger din România și cel mai bine plătit.
Cătălin era singurul ei prieten. Cei doi nu s-au cunoscut niciodată față în față. Asta a fost înțelegerea de la început. Între ei nu erau secrete, vorbeau în fiecare zi la telefon. Deși niciunul nu recunoștea, erau dependenți unul față de altul. Amândoi visau că într-o zi se vor vedea, dar nu îndrăzneau s-o spună cu voce tare. Ocazia a venit odată cu pariul făcut înaintea publicării cărții Mădălinei. Cătălin a provocat-o la un pariu care avea ca miză întâlnirea lor în carne și oase. Era conștient că romanul va avea succes mare având în vedere că ea are milioane de fani. Înțelegerea pariului era, dacă cartea sevindea într-un număr record de exemplare, se vor vedea. Mădălina a acceptat cu speranța că opera sa nu va avea un succes așa mare, dar în sufletul ei își dorea să-și cunoască prietenul, s-o îmbrățișeze măcar 5 minute. Îl iubea din tot sufletul. Ceea ce simțea, credea că va rămâne doar în inima ei deoarece Cătălin era o persoană minunată care merita pe cineva pe măsura lui.
Vestea succesului cărții a cutremurat-o, pierduse pariul și pentru prima dată se putea pune în discuție să se vadă, acest lucru o speria foarte mult. Spera că prietenul ei va fi la fel de înțelegător ca până atunci și nu va insista cu acest pariu.
Când asunat telefonul a tresărit. Cătălin era vesel.
- Bună! Ai văzut cifrele?
- Da…
- Am avut dreptate! Cartea va avea un succes imens. Felicitări draga mea!
- Mersi! Mulți o cumpără din curiozitate, nu de altceva.
- O cumpără pentru că te adoră și vor să citească prima ta carte. Nu vor regreta nicio clipă alegerea făcută.
- Da…
- Auzi, mai ții minte ce am vorbit noi înainte de lansare?
Mădălina deja seîncordase și începuse să tremure.
- Știu că nu te simți prea confortabil acum, dar ai fost de acord să facem pariul.
- Ce vrei sa spui? Știi bine că a fost o glumă.
- O să respecți pariul! Îmi datorezi asta! 12 ani ți-am fost alături zi și noapte fără să-ți cer nimic în schimb. A venit momentul să vedem ce însemnăm unul pentru celălalt. Eu nu am nicio îndoială că tu ești cea mai importantă persoană din viața mea. Vreau să văd ce însemn eu pentru tine.
- Te rog, nu-mi face asta! Nu mă obliga să fac ceva ce nu pot. Mădălina plângea în hohote. Era acel moment pe care îl evitase toți cei 12 ani..
- Îți voi trimite adresa unde ne întâlnim.
- Nu vin! A țipat Mădălina în telefon.
Cătălin a închis telefonul, avea lacrimi în ochi, nu știa dacă făcea bine sau nu. I se rupea sufletul când o auzea plângând. Era conștient că risca s-o piardă. O credea în stare să pună punct relației, era îngrozită de gândul că cineva o poate vedea cum arată. El a încurajat-o foarte mult să iasă din casă cu mască, sa meargă la evenimente, să vorbească cu fanii pe rețelele de socializare. Dar trebuia să facă ceva ca ei să se întâlnească. Țineau prea mult unul la altul pentru a nu încerca să fie îndeplinită această dragoste.
Plănuise să se întâlnească la casa bunicilor lui, o căsuță dintr-un sat din județul Prahova. Nu mai locuia aproape nimeni în acel loc, cei bătrâni au murit și cei tineri s-au mutat în zone mai accesibile. Mădălina știa de ea, chiar s-a gândit să meargă acolo, dar i-a fost teamă să plece de acasă. Acum nu mai avea de ales daca nu dorea să-și piardă prietenul. De când au vorbit ultima oară, numai a plâns, nu s-a mai simțit așa de când venise de la spital. Nu suporta gândul să vadă Cătălin ce față monstruoasă are, să se sperie de ea așa cum au făcut părinții atunci când a văzut-o prima dată după accident. Oricât de greu îi va fi, va merge la întâlnire. Dacă el își dorește atât de mult s-o vadă, îi va îndeplini dorința, măcar atât poate să facă pentru el.
Cătălin în drum spre căsuța bunicilor a făcut cumpărături. La un moment dat a trecut pe lângă un amanet. Noaptea trecută a visat că intrase chiar într-un amanet ca asta. Instinctul îi spunea că trebuie să intre. La fel ca în vis i-a sărit în ochi un inel de aur. Era genul de om care credea în coincidențe. În vis cumpărase acel inel și o ceruse de nevastă pe Mădălina undeva pe un covor de trandafiri roșii. Chiar își dorea să se căsătorească cu ea. Instinctul lui îi spunea să-și urmeze visul. Așa a făcut, a cumpărat inelul și trandafiri. Avea de gând să pregătească căsuța până venea. Dorea să aranjeze petalele de trandafiri pe podea de la intrarea în casă până în living unde va fi o masă cu două lumânări, două farfurii cu tacâmuri și o sticlă de șampanie cu două pahare pe o tavă. La intrarea în living vor fi legate baloane și o bucată de hârtie pe care va scrie cu litere mari: „ Vrei să fii soția mea?”
Mădălina s-a dus la întâlnire cu șoferul care a mai dus-o unde a mai avut nevoie la evenimente. Erau obișnuiți unul cu celălalt. Înainte de plecare a luat un sedativ și punându-și căștile cu muzică la maxim, a dormit tot drumul. Nu voia să se gândească la nimic. La poarta casei s-a trezit, a tras aer în piept și a intrat. Cătălin era afară, o aștepta. S-a apropiat unul de altul. Până să rostească vreun cuvânt unu dintre ei, Mădălina a făcut o mișcare bruscă și și-a scos masca.
- Ești mulțumit?A țipat Mădălina.
A început să plângă în hohote. Când Cătălin a încercat s-o îmbrățișeze, a început să-l lovească cu mâinile în burtă. El a reușit cu greu să-i blocheze mâinile. Cu mare greutate a reușit s-o strângă în brațe. Eaplângea în continuare puternic. El nu i-a dat drumul nici atunci când i s-au înmuiat picioarele. S-a întins cu ea în brațe pe gazonul din curte și a mângâiat-o pe spate tot timpul. Avea și el lacrimi în ochi, îl durea sufletul că suferea atât de mult.
Cu trecerea orelor, Mădălina a încetat să mai plângă, dar nu s-a mișcat din brațele lui. Nu a mai avut parte de așa ceva niciodată. A visat de multe ori acest moment. Dar în vis de cele mai multe ori, ceea ce era frumos, romantic, se transforma într-un coșmar în care luiCătălin îi era teamă de ea. Dorea să rămână așa îmbrățișați pentru totdeauna.
- Hei! Hai să intrăm în casă. S-a făcut noapte și e frig.
Cătălin a îndepărtat-o puțin de el. S-a ridicat în picioare și a tras-o și pe ea sus. Apoi a condus-o spre intrarea în casă. O ținea de mână când a deschis ușa și a aprins lumina. Mădălina a început iar să plângă în hohote când a văzut priveliștea din fața ei. Nici nu a îndrăznit să viseze la așa ceva.
- Draga mea, te iubesc! Ești tot ce am mai scump în viața asta. Nu pot să trăiesc fără tine. As fi cel mai fericit om de pe lume daca ai accepta să fii soția mea. Cătălin i-a pus inelul pe deget. Mădălina plângea în continuare. Pentru prima dată cineva îi atingea fața și o mângâia.
- Adevărata ta mască e asta, nu aia făcută. Sub acești ochi, sub acești obraji sau sub aceste buze există o femeie unică de o puritate rară de care m-am îndrăgostit acum mulți ani și nu as schimb-o pentru nimic în lume. Ai înțeles? Cătălin a sărutat-o ușor pe buze. Apoi a îmbrățișat-o.
După acest moment emoționant, Cătălin a invitat-o să ia loc la masă, dar ea l-a refuzat spunându-i că are nevoie să stea puțin singură. El i-a arătat camera unde să meargă. Mădălina s-a întins pe pat pe întuneric, se petreceau prea multe deodată, era copleșită de emoții. Simțea că se află într-un vis. De multe ori își lăsa imaginația să se joace, dar niciodată nu și-a imaginat că poate avea parte de așa ceva.
După 30 de minute, Cătălin a bătut în ușă, nu mai avea răbdare, trebuia să știe dacă e bine. Ea i-a răspuns cu un da scurt. El nu s-a putut abține și s-a întins lângă ea pe pat. Mâna lui a atins-o pe a ei.
- Sigur ești bine?
- Da.
- Știu că ți-a fost greu să vii. Nu am vrut să te oblig să faci asta. Aș da orice să nu suferi…
- Știu. A spus Mădălina cu lacrimi in ochi.
- Odată și odată trebuia să ne vedem. Sunt convins că și tu în subconștientul tău ai vrut să ne întâlnim, altfel nu erai niciodată de acord cu înțelegerea. Așa e?
Mădălina nu a spus nimic. Cătălin s-a apropiat mai mult de ea.
- Hei! Nici pentru mine nu a fost simplu să iau această decizie. Mi-a fost teamă că te voi pierde, dar ceea ce se întâmplă între noi de mulți ani, m-a făcut să cred că vom trece cu bine și peste asta.
Cătălin a îmbrățișat-o și s-a uitat drept în ochii ei.
- Te iubesc! Îmi doresc să te sărut din cap până în picioare. Visez la asta de mulți ani, dar nu e nicio grabă. Vom aștepta până ești pregătită.
Mădălina și-a pus mâinile pe fața lui și a început să-l mângâie.
- Am visat de atâta ori că te mângâiam și te sărutam cu pasiune.
- Și eu draga mea. Și eu. Dacă ai știi…
Cătălin nu a mai rezistat, a sărutat-o cu pasiune, dar blând pe buze. Ea î-a răspuns pe măsură. Cei doi nu s-au mai putut opri din a se săruta și în cele din urmă au devenit un cuplu așa cum visau de mult timp. Au adormit îmbrățișați. Peste câteva ore, când era deja dimineață și în cameră intra razele soarelui, Mădălina s-a trezit să se ducă la toaletă. Cătălin a simțit-o.
- Unde te duci?
- Trebuie să merg la toaletă..
- Nu fugi, nu?
Cătălin s-a dus spre ea și asărutat-o.
- Te iubesc!
- Si eu te iubesc! N-aș putea fugi acum după noaptea asta. Îți mulțumesc!
- Nu ai pentru ce să-mi mulțumești. Ești viața mea, vreau să fim împreună pentru totdeauna.
Cătălin a sărutat-o din nou cu pasiune. Mădălina i-a luat mâinile și le-a pus pe fața ei.
- Vreau să te uiți atent la mine și să-mi spui sincer dacă nu te scârbește ceea ce vezi, dacă nu-ți dă fiori.
- Sincer să fiu am avut mari emoții în ceea ce privește reacția mea când îți voi vedea fața, mi-a fost teamă că te voi răni. Dar când te-am văzut, prima mea reacție a fost să te protejez, să-ți alin suferința. Când te-am atins, am simțit imediat că ești fata de care m-am îndrăgostit. Nimic altceva nu a mai contat.
- Dragul meu!
Mădălina avea lacrimi in ochi din nou. L-a sărutat pe buze și l-a îmbrățișat.
- Te iubesc! Să nu te îndoiești niciodată de asta.
- Nu mai scapi de mine, nici de tipa cu mască, știi nu?
- Mă descurc eu. Nu-ți fă griji.
Cei doi s-au îmbrățișat și s-au sărutat cu pasiune. Au ajuns iar în pat și au făcut dragoste. Pentru ei nu mai exista niciun obstacol în calea fericirii lor.