In urmă cu 6 zile am aflat adversarele echipei naționale a României în preliminariile campionatului mondial de fotbal din Qatar 2022. Așa cum deja probabil știți ele sunt: Germania, Islanda Macedonia de Nord, Armenia și Liechtenstein. Înainte de tragerea la sorți, Mirel Rădoi a spus că își dorește să pice din nou cu Islanda. Dorința i-a fost îndeplinită, ne vom bate cu Islanda pentru locul doi care ne-ar duce la un baraj de calificare. Nu cred că cineva poate afirma că putem aspira la locul 1, cel care duce calificarea direct la campionatul mondial..
Gică Popescu a declarat că nu se putea o grupă mai ușoară decât asta. Eu nu sunt de aceeași părere. In locul Germaniei ( o echipă de netrecut ), putea să pice Danemarca sau Italia. Italienii nu mai sunt ce au fost odată și oricum nu se compară cu Germania la ora actuală. Danezii sunt superiori nouă, dar sunt mult mai accesibili decât nemții, asta cu siguranță.
Apoi Islanda nu ne-a acordat nicio șansă la barajul pentru campionatul european găzduit și de țara noastră. Noi nu ne-am descurcat niciodată cu acest gen de echipă puternică din punct de vedere fizic, mai ales că nu mai avem acei jucători capabili să decidă un meci de unul singur. Islanda are câțiva jucători cu cotă, care joacă în primele campionate de fotbal din Europa. Noi nu prea avem.
Eu nu știu de ce ne îmbătam cu apă rece de fiecare dată când începem preliminariile unui turneu final de campionat mondial sau european, că vom face aia și aia , avem mereu obiectivul calificarea. De ce nu putem accepta realitatea, că echipa națională a României nu mai are valoare. De ce Federația Română de Fotbal nu spune adevărul oamenilor că avem șanse foarte mici de calificare și să găsească soluții pentru a construi naționala, să se facă un proiect pe timp mediu și lung cu care să-i ajutăm pe jucătorii tineri să crească ca valoare împreună. Calificarea să fie propusă peste 6-8 ani.
Dar această problemă o avem în toate domeniile, niciodată nu recunoaștem că există lucruri de rezolvat, întotdeauna preferăm să le acoperim și cârpim, in loc să tăiem in carne vie și s-o luăm de la capăt. Nu este așa?
Articol scris de Ramona Lengyel
