E joia Mare. Ziua in care Fiul ne invata la 2000 de ani distanta ca iubirea nu inseamna mandrie si lauda, ci daruire, umilinta chiar si sacrificiu. Iubirea Lui e cea care nu se rusineaza de a spala picioarele apostolilor., nu respinge si nu judeca pacatiosii, ci ii cauta spre mantuire. Isus accedpta sacrificiul din Iubire.
Stie ca doar asa noi, cei mici si pacatosi care ne credem mari si fara pata, putem fi cu adevarat dezlegatri de pacatul originar si mantuiti, repusi in postura de fii ai lui Dumnezeu. In Joia Mare e insa si despre tradare, o tradare stiuta inca de la inceputuri si traita nu doar la nivelul individual ci si colectiv. Oameni care in urma cu o saptamana se alaturau copiilor care srigau Osana, acum striga Rastigneste-l. Vedeti cum sunrem mereu prinsi intre bine si rau, cum oscilam chiar si cand in interiorul nostru stim adevarul?
In joia asta,omenirea se pregateste, fara a sti neaparat, de o refacere a ei, caci va fi zguduita din temelii cui totul.. Isus ne va deveni Mantuitor. In aceasta zi ne apropiem si mai mult de El pentru ca prin rugaciune ne asezam si noi in ghetemani si simtim lacrimile lui sai vedem cat de puternica e dragostea lui pentru Tatal dar si pentru creatia Sa.
Azi ne readucem aminte ca firea umana e de multe ori slaba si alege din instict de supravietuire sa se dezica, dar nu poate uita.
E despre trairi si sentimente contradictorii, despre durere dar si speranta. Caci acum noi stim. Stim ca exista Invierea,Lumina, Mantuirea si Credinta. Oare noi acum ce am striga in fata lui Pilat? Am crede? Am avea acel curaj adevarat, nu de fatada, de a ne afirma credinta?.
Pentru mine aceasta zi si seara, e acea in care putem pune lumea pe mute si sa ne reintoarcem in noi si in acele clipe in care ne asezam sufletul in genunchi incercand sa suplinim apostolii adormitiSa incercam noi sa tinem ochii deschisi si facliile sufletului aprinse petru a veghea mereu, , Ne iarta pentru neputiintele noastre si ne ajuta, Doamne.
Articol scris de Laura