Sarutul trădării și prinderea Mântuitorului
Dragi cititori în zilele acestea de reflecție la sugestia Loredanei ,împreună am scris o serie mica de articole ce conțin gândurile noastre despre aceasta perioadă.
Se apropie sărbătoarea Sfintelor Paște, sărbătoarea Mântuirii noastre. E perioada care ne pune față în față cu dualitatea ființei umane și aici mă refer la gestul făcut de Iuda, același Iuda care până în seara Cinei cea de taină era apostolul lui Iisus. Apostol iubit, apreciat ca toți ceilalți și totuși el a cedat ispitei și L-a vândut, a trădat pe cel care îl tratase mereu cu iubire dar care în același timp îi știa slăbiciunea umană, îi știa gândurile și care i-a dat voie așa cum spune părintele Noica Rafael să vândă pe Mântuitorul. Atunci când a zis¨ Du-te și fă ce ai de făcut¨; de fapt Iisus i-a spus gata știu că ai cedat și că o să mă vinzi. Iar Iuda a ales să vândă, Câtt de perversă a fost această vânzare, trădare ascunsă într-un sărut care de obicei înseamnă iubire aici a însemnat vânzare, cădere în hăul negru al eternității petrecute departe de Dumnezeu.
De ce a trădat, a vândut Iuda? Asta e întrebarea pe care mi-am pus-o mereu mai ales în această perioadă. De ce nu a luptat împotriva vrăjmașului? De ce dintre toți el a cedat? Poate pentru că el era așa cum apare in Evanghelie materialist, lacom și cei 30 de arginți erau o mica avere. Și uite așa viața omului cu care a trăit trei ani de zile a avut preț, deși era de neprețuit. E așa de simplu oare să trădezi, să vinzi? Se pare că da. În timpul vânzării nu s-a produs nicio luptă în sufletul lui Iuda, ca și cum duhul său era anulat, amorțit.
Deși a trăit fiecare minune, a primit învățătura și exemplu de iubire chiar și la Cina cea de Taină când Iisus a spălat picioarele apostolilor arătându-le adevăratul exercițiu de smerenie, a fi smerit înseamnă a uita ce importanța ai tu și să te pui în slujba celorlalți și totuși Iuda a trădat.
După vânzare și trădarea prin sărutul pe obraz Iuda și-a dat seama că a greșit. În momentul conștientizării a fost eliberat de vrăjmaș și s-a căit de ceea ce a făcut, a vrut să-și îndrepte greșeala dar era prea târziu. Atunci cred că și-a dat seama de lucrul groaznic pe care l-a făcut ajutând la prinderea celui a cărui singura dorință era să mântuie oamenii, de a-i pune pe calea cea dreaptă.
Iisus știa că va veni aceea clipă și deși îl durea, după cum se simțea în momentul rugăciunii din Gradina Ghetsimani a acceptat. În timpul rugăciunii Iisus Fiul Omului a lăsat să-i se vadă latura umana dar în același timp a acceptat cupa sacrificiului, dăruirii de sine pentru mântuirea noastră.
Iubirea Lui nu cunoaște limite, omul însă dezamăgește din nou, apostolii nefiind îndeajuns de puternici pentru a-l însoți in rugăciune.
Mă întreb dacă trădarea e în firea omului?
Dacă ne uităm la Adam și Eva vedem că prin căderea lor în păcat s-au lăpădat de Dumnezeu ca și Iuda, dar ei nu au fost singuri oameni care L-au trădat. Și noi o facem zi de zi prin sute de păcate pe care le săvârșim. Iar această cădere ajunge să ne întunece mintea așa cum s-a întâmplat cu Iuda vânzătorul de sânge a Lui Iisus, în timp ce El se ruga pentru cei aleși pentru care Tatăl L-a trimis în lume.
În timp ce apostolii dormeau în grădina Ghetsimani, Iisus simțind că a sosit ceasul în care va plăti prețul prin care a răscumpărat lumea din robia păcatului, ca un Fiu supus a îngenunchiat în fața Tatălui și a început să-i vorbească. I-a mărturisit că a îndeplinit toate cât îi s-au dat, însă mai râmaseră un singur lucru de înfăptui și se ruga ca Tatăl să-i dea putere ca să-și îndeplinească și această misiune. Iisus în liniștea nopții se ruga cu durere în suflet pentru cei 12 apostoli și pentru întreaga lume pe care atunci în Mâna Tatălui o încredința.
Era o rugăciune a durerii pe care Iisus o simțea în acele momente. Îl durea trădarea pe care a făcut-o prietenul Lui cel drag, dar mai mult decât atât Îl durea neputința lui și faptul că știa că sufletul lui Iuda va fi chinuit. Dar în timp ce stătea și se ruga Iisus a simțit cum o mulțime de slujitori trimiși de arhierei și farisei se apropriau de El și când s-a întors l-a văzut pe Iuda în fruntea acelei cete. Și se uita la cel care în urmă cu câteva ore voia să-l însoțească acolo unde L-a trimis chiar el, adică la moarte.
Atunci Iuda L-a sărutat pe obraz, a fost cea mai dureroasă sărutare și pe care doar Iisus a simțit-o. Apoi cu blândețe s-a uitat la acea ceată și a întrebat pe cine caută așa în miez de noapte, iar slujitori i-au răspuns pe cine și Iisus închizându-și ochii le-a spus ”EU SUNT”
. Și când slujitori s-au năpustit asupra Fiul lui Dumnezeu, ucenicul Simion Pentru care a ajuns în acel loc și-a scos sabia din teacă și a tăiat o ureche a unui dintre aceștia. Dar în acea clipă Iisus a spus că toate care sunt scrise trebuie să se împlinească, apoi a luat de jos urechea acelui slujitor și i-a pus-o la loc.
Gest prin care Iisus Și-a arătat pentru a mia oară bunătatea față de oameni. O minune prin care acei slujitori ar fi putut să-L recunoască și să nu se păteze cu sângele Lui cel nevinovat, dar ei erau atât orbiți de păcat încât nu au văzut pe Regele iubirii. Cu mâinile legate Iisus i-a urmat pe acei slujitori.
Precum mielul ce se lasă înjunghiat pentru ca masa să fie îmbelșugată, așa El a mers de bună voie să se jertfească pentru ca porțile Cerului să se deschidă și toți să intrăm la ospățul pe care Tatăl ni l-a pregătit. O jertfă făcută din iubire pentru aproapele, așa ne arăta Hristos dragostea desăvârșită.
