Cu câteva zile în urmă am văzut un filmuleț despre anxietate care m-a pus pe gânduri. În film se spune că frica este cea mai subtilă și mai distructivă dintre toate bolile umane. Ce părere aveți? Afirmația e corectă sau nu?
Eu când am văzut filmul, am zâmbit pentru că știu pe propria piele cum e să ai anxietate. Pot afirma că frica mi-a influențat toată viața. Până la 19 ani am crezut că această boală nu are leac, dar apoi am aflat că nu e așa. Am învățat că orice problemă are o soluție.
O să vă spun cu cuvinte simple ce înseamnă să ai anxietate de ceva anume după părerea mea. Multă lume nu înțelege cu adevărat fenomenul, nu se înțelege că e o boală ce trebuie să fie tratată.
Mulți oameni au frică de înălțime și se întâmplă să se afle într-un loc la înălțime, încep să intre în panică, să se gândească la ce e mai rău, corpul nu mai poate fi controlat așa cum trebuie pentru că gândurile rele se transferă în corp și din acest motiv e foarte greu să treacă ușor peste momentul când declanșează o criză de anxietate.
Frica ne face să simțim că nu există nicio soluție, că nu avem nici scăpare, ne îndeamnă să nu facem schimbări noi în viețile noastre deoarece nu vedem luminița de la capătul turneului. Încrederea în capacităţile noastre de a face ceva în viață dispare, suntem convinși că nu mai are niciun rost să luptăm pentru a găsi calea cea bună spre drumul fericirii. Toate astea au efecte negative asupra noastră, trăim ca roboții fără avea de ce sa ne mai bucurăm.
Cea ce scriu sună trist, dar cei care suferă de anxietate, sunt sigură că se recunosc printre aceste rânduri.
Aș vrea să vorbesc puțin despre persoanele cu dizabilități pentru că ele știu cel mai bine ce înseamnă să ai anxietate. Nu mă feresc să spun că și eu am probleme de sănătate de mică și cunosc foarte bine ce se petrece cu persoanele cu dizabilități din România.
Cum să nu suferi de anxietate când nu poți învăţa sa mergi ca orice copil și realizezi cu cât crești mai mare că ai limite și nu știi cum să le depășești în ciuda că părinții iți oferă tot sprijinul lor sau faci tratamente de recuperare. Lumea nu înțelege că toată problema unei persoane cu o boală neurologică vine de la creier. Degeaba se lucrează la muşchi, dacă psihicul nu e tratat și el pentru că starea psihicului se transferă la corp. Poți avea muşchii dezvoltați normal, dacă tu gândești că nu poți merge pentru că nu știi cum s-o faci, nu vezi nicio soluție, frica e prezentă și nu te lasă să faci niciun pas.
Insistenţa părinţilor îi face să se simte pe copii neputincioși, vinovați pentru că nu reușesc. Dar nu e vina nimănui, vina a sistemului medical din România care nu știe nici acum care sunt nevoile unei persoane cu dizabilităţi.
Din păcate majoritatea persoanelor cu dizabilități din țara noastră au anxietate față de tot ce înseamnă viață normală pentru că societatea ne consideră o categorie de oameni speciali sau mai rău incapabili de a face ceva în viață. Părinții încearcă să ne protejeze cât mai mult de răutatea ce există în lume.
Există un cerc vicios care ne face să trăim fără să mai avem încredere și dorința de a lupta pentru a cunoaște ce putem face, să căutăm sa avem pasiuni care să ne aducă bucurii, să fim convinși că ne putem îndeplini visele.
Anxietatea se poate vindeca în toate cazurile dacă ai alături de tine o persoană care să aibă încredere în tine, sa te înțeleagă prin ce treci și să-ți arate soluții simple și utile cu care tu să găsești calea cea bună să treci peste frică. Această persoană trebuie să fie obiectivă în ceea ce te privește. Si tu să ai încredere în ea și în soluțiile sale. Dacă nu există o relație bazată pe încredere, nu vei reuși nimic.
Afirm asta pentru că eu am întâlnit persoane la 19 ani care au avut capacitatea care m-au convins că pot învinge frica, mi-au arătat cum s-o fac și de atunci viața mea s-a schimbat în totalitate. Am întâlnit și persoane care nu mi-au insuflat încredere deloc și progresele s-au lăsat așteptate.
Se pot găsi specialiști care au capacitatea să trateze anxietatea. Dar trebuie să înțelegeți că frica e o boală și trebuie să fie tratată ca atare. Succes!
Ai perfecta dreptate ! Si eu sufar de multi ani de frca si mereu imi impun sa nu apara , dar exista mereu.
Te sfatuiesc sa mergi la un psiholog care are caapacitatea sa te inteleaga. Exista terapeut.i buni si la noi, multe fundatii au psihologi care ofera servicii gratis.Succes!