Cum mai stati cu timpul? Se comprima din ce in ced mai mult sau se dilata? Eu una am impresia ca e din ce in ce mai comprimat, ca parca traiesc un maraton in timp real al timpului cu omul. Avem atat de multe de facut, de vazut dar mai ales de trait, dar parca nu mai apucam sa o facem,desi avem impresia ca da.
Sunt zile in care am impresia ca mimam conjugarea verbului a fi. Suntem atat de prinsi in mrejele a ceea ce ni se cere zi de zi,incat uitam ca a comunica inseamna si a sta efectiv de vorba cu cineva, a ii auzi vocea in telefon, daca situatia sau timpurile nu permit o intalnire fata in fata.
Poate suna dur ceea ce voi scrie acum, dar sincer traiesc de ceva vreme, uitandu-ma la tot ceea ce se intampla, ce se scrie ca ne-am dat un reset gresit. Si ca acum partea aceea din noi care vedea frumosul s-a anulat.
Ne-am resetat gresit in tot acest nou timp definit de inceputuri puse pe pauza. Daca inainte ne era simplu si firesc sa fim empatici,sa cautam a vedea lucrurile frumoase din ceilalti, acum atacam foarte usor si parca ne face placere sa scoatem negativul in fata. Trist si ingrijorator. Nu mai avem timp sa zambim dar avem timp sa ducem lupte inutile si sa lovim. DE CE? Nu stiu.
Poate e usor sa dau vina pe ceea ce se intampla in jurul nostru, pe frustrarile adunateDar daca e sa fiu sincera, desi stiu ca voi fi mai mult ca sigur criticata singuri vinovatii suntem noi. Nimeni nu ne poate obliga sa ne comportam intr-un anumit fel, decat daca ii permitem. In momentul in care ne vom accepta minusurile noastre vom fi mai toleranti cu ale celorlalti.Merita incercat nu?
Haideti sa nu mai alergam dupa defecte ,ci sa ne petrecem timpul si asa comprimat construind relatii, acceptand si daruind frumos. Lumea are nevoie de frumos, de Oameni ca saq poata fiinta dincolo de tot.
Articol scris de Laura
