Acum câteva zile am primit o veste surprinzătoare. Verișoara cu care mă înțeleg cel mai bine, pleacă să lucreze în străinătate. La așa ceva nu mă așteptam pentru că această rudă a mea nu și-a dorit până acum să lucreze în afara țării. Nu mi-a spus niciodată că și-ar dori așa ceva. Situația ei financiară nu e prea rea, deci nu era nevoită să facă rost de bani. Dar viața ei s-a schimbat în ultimul timp. În urmă cu aproximativ șase luni soțul a părăsit-o pentru altă femeie. Și această veste m-a lăsat cu gura căscată. Eu îi vedeam un cuplu fericit care va avea o familie frumoasă. Norocul verișoarei a fost că nu a rămas însărcinată, parcă cineva acolo Sus în Ceruri știa ce va urma.
De atunci verișoara mea este numai deprimantă, tristă, nu are chef de nimic. De când a rămas singură, stă doar în casă. Eu tot am încercat s-o scot din această stare, am vizitat-o mereu, am avut grijă să se hrănească. Am insistat să meargă la un psiholog s-o ajute să treacă peste acest moment greu din viața ei. L-a iubit mult pe bărbatul care i-a devenit soț în urmă cu trei ani.
De când a început să meargă la consiliere psihologică, starea ei s-a îmbunătățit. M-am liniștit și eu puțin, mi-a fost greu s-o văd cât de mult suferă. Țin foarte mult la ea, îmi e ca o soră pentru mine. Noi două am copilărit împreună la bunici. Mereu am ținut legătura, nu cred că a existat o săptămână în viețile noastre să nu vorbim măcar odată la telefon. Între noi nu există secrete. Din acest motiv vestea plecării în străinătate nu mi-a picat deloc bine. Gândul că vom fi departe una față de cealaltă, nu mă încântă deloc, ba mă întristează. Am încercat să nu arăt ce simt în fața ei pentru că am văzut-o pentru prima dată în ultimele luni bucuroasă.
Psihologul a venit cu ideea asta să plece la muncă în străinătate, să schimbe aerul, să încerce să facă altceva pentru a uita de suferința din suflet. Tot psihologul a venit și cu soluția, i-a povestit despre un site care oferă locuri de muncă pentru îngrijitoare bătrâni Germania. Verișoarei mele i-a surâs ideea imediat. Ei îi plac bătrânii, este cea mai răbdătoare persoană pe care o cunosc. Ea i-a îngrijit pe bunici până s-au dus la Ceruri. Verișoara a făcut și liceul sanitar, deci are și cunoștințe medicale.
Am înțeles motivele pentru care vrea să plece și din această cauză nu i-am spus ce simt, m-am prefăcut că mă bucur deoarece îi vreau tot binele din lume. Cred că îi va face bine această plecare, psihologul are dreptate. Dar îmi era teamă de seriozitatea site-ului care oferă locuri de muncă în Germania. Nu i-am spus nimic verișoarei despre acest lucru, nu doream s-o îngrijorez degeaba, aveam de gând să fac mai întâi o cercetare, să văd dacă e o firmă serioasă.
M-am tot gândit cum pot afla dacă totul e regulă cu acest site, am intrat pe el și am citit despre ei, părea în regulă. Dar nu m-am liniștit până nu am fost sută la sută sigură că totul se promite această firmă este adevărat.
Am reușit să aflu informații suplimentare cu ajutorul unei colege de serviciu. Soțul ei cunoștea firma foarte bine pentru că sora lui plecase și ea în Germania să îngrijească bătrâni prin acest site și totul a fost în regulă, tot ce i s-a spus, a fost respectat. Colega mea de serviciu m-a asigurat că e o firmă serioasă, să nu-mi fac griji pentru verișoara mea.
În acel moment mi-am luat o piatră de pe inimă, am stat stresată că verișoara va pleca înainte să fiu sigură că va fi în siguranță acolo în Germania.
Ieri i-am mărturisit că mi-a fost teamă că firma nu e serioasă, dar m-am liniștit când am aflat mai multe informații de la o colegă de serviciu. Nu m-am mai putut abține și am început să plâng. A fost un moment emoționant pentru amândouă. Nici pentru ea nu e ușor. Despărțirea va fi grea, dar ne-am promis că ne vom vedea în fiecare zi cu ajutorul internetului și în continuare ne vom spune totul. Mi-a promis că dacă are vreo problemă, o să-mi zică.
Poate credeți că exagerez, dar eu nu am avut parte de așa ceva până acum, nu am fost nevoită să mă despart de o persoană dragă niciodată. Eu nu am nicio rudă sau prieten în străinătate. Tocmai din acest motiv această plecare al verișoarei mele m-a dat puțin peste cap pentru că nu mă așteptam să ia așa o decizie. Deși acum cred că e cea mai bună hotărâre pe care o putea lua pentru ceea ce trăiește în această perioadă de timp. Sper din tot sufletul să-și revină, soțul ei nu merită o lacrimă. Nici acum nu înțeleg cum a putut s-o părăsească, părea atât de îndrăgostit de ea. Și eu l-am plăcut ca persoană, am avut impresia că este un om incapabil să rănească pe cineva, dar m-am înșelat amarnic. Dacă mă voi întâlni vreodată cu el față în față, nu știu cum voi reacționa. Sinceră să fiu, mi-e teamă că voi deveni violentă. Să dea Domnul să nu ne întâlnim prea curând. Sper ca timpul sa ne vindece rănile mie și verișoarei mele dragi. Este tânără, are timp să cunoască pe cineva care s-o iubească cu adevărat. Să dea Domnul să fie așa!
