Dam vietii arvuna zambete pictate in clipe.
Mai dam arvuna si visuri, sperante si vise ce stateau uitate undeva.
Inca ii oferim zilnic arvuna minute in care se aud suspine si se vad sperante.
Nu le primeste. Nu vrea nimic , doar sa fie traita, iubita si imbratisata.
Le aduna bland in amintiri si ni le pune in suflet. Ne sopteste int-o pala de vant: ¨Pastreaza-le sunt parte din tine si din mine.Crede, cere, iubeste, daruieste si traieste-ma cu inocenta primei zile.
Asta e arvuna pe care o vreau. De fapt, nu e arvuna. E cadoul tau facut mie si tie .
Nu vreau sa te sfiesti sau sa itii fie teama sa ma imbratisezi, sa ma lasi sa te port pe hotare necunoscute. Te voi face sa zambesti,sa te emotionezi si sa iubesti. Nu vreau arvuna nimic. Vreau doar sa fii. Sa ai puterea de a ma insotii, sa ma accepti si sa mergi mai departe chiar si cand doare. Nu te imprastia in zari ci aduna-te cu fiecare zambet, bucurie si da si lacrimi. Ingaduie-ti sa fii tu asa ,farime de suflet ce se cer a fi traite,intelese.’
Viata nu vrea arvune, ci sa fim iubire, ingaduinta, eliberati de ideea de datorie. Vrea sa ne umplem sufletele cu cea care ne face speciali. Isi doreste sa fim plini de ea,sa nu ne lasam prinsi de golul ce pare sa ne inconjare tot mai mult.
Daca vreti sa dati arvuna daruìti frumos celor din jur. . E cel mai simplu dar de facut nu numea vietii ci si noua. E unul dintre adavarurile pe care il avem in noi. Suntem in taina, desi la vedere, picuri din seninul Raiului.
‘”Dati bucurie si faceti ca fiecare zi sa aiba macar un moment in care in fasia de univers a cuiva sa se iveasca un zambet, o bucurie. „asta e ceea ce viata, Creatorul ne cere. E poate cea mai simpla si valoroasa arvuna.
