Avem nevoie unii de altii sau ne suntem noi insine indeajuns?
In societatea de, acum avem tendinta de a raspunde b. Pentru ca e mai simplu. Asa ramanem in zona de confort si nu mai trebuie sa să ne punem fel și fel de întrebări. Cand suntem doar noi cu noi nu ne mai provoaca nimic. Si culmea e ca avem o stare ce credem noi ca e de bine. Dar de fapt, dupa un timp, ne dam seama ca nu e asa. Ca e doar o iluzie si ca ne lipseste ceva.
Ce anume?
Provocarea. Veti spune ca exista autoprovocarea. Da, dar aceasta e
tot din zona noastra de comfort asa ca nu ne face sa ne depasim limitele pe care fiecare le avem..
Asadar posibilitatea unui progres real exista dar mult redus. Pentru ca noi nu ne-am forta ci din contra ne-am proteja, apara.
Interactiunea cu ceilalti ne provoaca, ne pune in situatii noi scotandu-ne din bula noastra obligandu-ne sa fim mai buni, cea mai buna versiune a noastra, cum e spune in prezent, zi de zi.
Provocarea spre deosebire de autoprovacare e cea care ne obliga sa ne uitam atenti nu numai la noi ci si la ceilalti. Asadar, atunci cand interactionam, nu ne mai uitam doar inspre noi ci si inspre ceilalti. Ceea ce e in avantajul nostru. Pentru ca avand interactiune sociala apare si cea emotionala, ceea ce ajuta sa ne dezvoltam ca fiinte umane.
Avem nevoie de ceilalti pentru a fi cu adevarat intregi.Acel rotund perfect. Asa cum suntem creati.
De, aceea atunci cand ne retragem in bula noastra, simtim dupa un timp ca parca ceva ne lipseste. Si e normal sa fie asa. Desi fugim de emotii, pentru ca ni se pare ca ne fac slabi, si de interactiune cautand diferite pretexte, nu ne putem nega oricat am vrea ca avem nevoie unii de ceilalti.
Asa ca haideti sa ne acceptam asa cum suntem si provocarile venite.
Articol scris de Laura
