Cum e drumul? Din ce e faurit? Din puncte… Suna ciudat, asa-i? Si totusi daca stau sa ma gandesc asa e.. Fiecare intamplare din viata noastra e un punct. Punctul nu inseamna doar finalitate ci si inceput, pentru ca fiecare lucru are in el o dualitate. Atunci cand inchei ceva, defapt iti dai posibilitatea sa incepi altceva, sa mergi mai departe imbogatit cu ceea ce ai primt si ai invatat, construind ceva mai bun si dandu-ti sansa sa fii un alt si nou om.
De fiecare data cand dupa punct construim daruim fara sa stim sau poate stim dar nu constientizam deplin ceea ce avem in noi.
Sunt puncte luminoase, dar si puncte dureroase, care de multe ori ne pot ingenunchea si din pacate ne pot face sa ne pierdem lumina din inima si ochi. E ascunsa sub lacrimi si suspine. Dar atunci suntem pusi in fata unei alegeri pe care avem saui nu puterea de a o face atunci. Dar poate niic nu e nevoie sa alegem atunci. Ci doar sa ne traim emotiile si sa dam timp timpului. Sa curga lin peste rani si sa vindece. SA fie ca o picatura de mir ce se prelinge ca o lacrima peste rani si se aseaza cuminte in noi si vindeca. Doar sa ii dam inimii si sufletului timp sa bata si sa simta.
Noi insine putem fi pentru ceilalti puncte. De aceea cred cu tarie ca suntem oarecum obligati sa avem o constientizare in tot ceea ce facem si zicem. Desi vrem sau nu aceasta e o realitate. Ne influientam unii pe ceilalti, ne dam aripi sau ne punem frane. Depinde de felul fiecaruia de a fi, de a intelege, de a percedpe si de a darui. Un om se desavarseste cand isi da seama si accepta ca nu e singur, ca e unic dar nu unicul.
Sufletele noastre puse unule langa altele unesc puncte din vieti diferite si devin un pod spre lumina. reconstruire a omenirii si spre desavarsire.
Articol scris de Laura
