Citind cartea Open O autobiografie despre viata si criera lui Andrė Agassi am simtit nevia sa scriu aceste randuri
De multe ori vedem la tv sportivi, cantareti, vedete si avem impresia ca vietile lor sunt perfectiunea intruchipata, desi undeva in subconstient sau chiar constient stim ca nu e asa. Doar sunt si ei oameni ca toti ceillati.
Avand in gand ideea de perfectiune suntem deseori surprinsi cand vedem ca pana si cea mai perfecta viata are o poveste plina de imperfectiuni. Atunci cred ca ne loveste faptul ca statutul unui om nu echivaleaza cu fericirea.
Muncitor sau campion pot trece prin aceleasi momente de revolta, de respingere, cautare, negare, renuntare, acceptare, regasire, recladire. Fiecare dintre acestea fiind cate o treapta a formarii, a definirii personalitatii care ne defineste.
De multe ori poate facem ceea ce aleg altii pentru noi, nu neaparat ceea ce ne place. Mergem mai departe pe drumul acela ca asa trebuie cel putin pentru o vreme. Apoi suntem atat de prinsi acolo incat ramanem, desi ne doare aceasta ramanere si tot ce putem face e sa ne razvratim, dar aceasta razvratire ne loveste in primul rand pe noi. Ne scutura. uneori ne ingenuncheaza dar de multe ori e cineva care sa ne prinda de mana si sa ne aseze pe un fagas normal, caci Dumnezeu lucreaza si prin oameni. discret sau mai vizibil. De obicei sunt oameni cu simplitate si modestie in suflet care stiu sa ajunga acolo unde doare si iti reaseaza casa sufletului intr-un firesc pe care nici nu il stiam.
Cand incepem sa ne acceptam si sa intelegem ca meritam sa luptam pentru iubire, viata cu toate intamplarile ei,incepe sa fie linistita si curios sau nu incepe sa ne placa ceea ce facem si desi mult timp am fi vrut sa se schimbe, acum nu mai vrem si tragem de noi sa facem mai mult desi inca doare.
Asa e viata fiecaruia muncitor sau campion, un carusel dint-o multime de momente in care fie altii, fie noi decidem si apoi traim, mai simplu sau mai complicat impacati cu alegerile noastre.
