Azi am primit un mesaj ¨Sadeste zambete in sufletele tuturor celor pe care ii intalnesti.¨ Am zambit si eu. Gest reflex? Nu cred. Aveam nevoie de cineva care sa imi reaminteasca de puterea pe care o avem.
Am uitat cat de simplu dar profund poate fi un gest. Da, e usor dar in acelasi timp dificil. Cred ca toti vrem sa daruim frumos, dar putini si reusim. Iar cei care reusesc se lovesc de un zid pe care de multe ori ca sa fie justificat il numim Zid de aparare.
Stau si ma gandesc daca de acolo, din spatele lui mai stim sa privim, sa vedem cu adevarat .De privit privim caci e un gest natural, normal. Dar si vedem? Pentru ca de mnulte ori am impresia ca ne fixam privirea pe ceva si atat. E ca si cum ar exista o perdea de fum ce ne obtureaza nu numai privirea ci si perceptia. Asa ca de multe ori, ceea ce e important pare a nu fi iar lucrurile carora ar trebui sa nu le dam atat de multa importanta devin esentiale.
Din cauza aceasta nu reusim sa primi zambete sau nici sa le daruim. Pentru ca in jurul nostru si in noi de multe ori, e un alt gen de atmosfera, una devoratoare de zambete. Stiu ca e mult gri,dar de multe ori mai adaugam si noi o tusa de umbra umbrei. Si asa pierdem lumina. Nu mai poate prenetra catre noi si in interiorul nostru din cauza zidului pe care voluntar sau nu l-am ridicat si il fortificam zi de zi .
As vrea ca sa ajungem sa daramam acest zid si sa ne ingaduim sa redevenim senini. Inca mai avem putera sa luminam in jur si sa daruim motive de bucurie si de zambet.
Nu putem sa luam greutatea de pe sufletele celorlalti, acolo unde ea exista, dar o putem usura cu o mangaiere, cu un gest si o vorba buna. Nu putem pune aripi dar putem sa ridicam inimile in care ceva trist s-a transformat in mult prea greu.
As vrea sa dispara fumul si sa vedem cu adevarat dincolo de aparente, de insinuari si tot ce nu e cum se spune ca ar trebui sa fie; mi-as dori sa ne readucem aminte cum e sa oferim simplu si curat. Caci e atat de multa curatenie si simplitate in a darui. Acolo sunt cuprinse Cerul si umanul din fiecare dintre noi.
Atunci cand fumul dispare si ne privim sa ne bucuram de ceea vedem si sa sadim zambete ca sa fim daruitori si culegatori de frumos si bine. E in firescul nostru. Sa fim firesti de simpli si de luminosi.
Articol scris de Laura
