Iată-ne ajunși și în pragul celei mai importante și celei mai frumoase sărbătoare din an.
Pentru mine Crăciunul semnifică amintiri din copilărie, ce îmi vin în minte ca un film, iar personajul principal sunt chiar eu.
În seara de Ajun obișnuiesc să închid ochii și preț de câteva minute mă întorc în trecut, în acel punct unde totul era învelit de albul zăpezii, iar gerul aspru mă pișca de obraji. Poate pentru unii va părea de necrezut, dar mulți ani la rând am mers la colindat cu un cor format de părintele de la biserica la care mă duceam.
Eram un grup în jur de 20 de copii însoțiți de câțiva părinți, plus vreo două, trei fete care aveau grijă să ne dea tonul la fiecare colind pentru că ne doream să iasă așa cum ne învăța părintele.
Obișnuiam să mergem pe la casele creștinilor unde eram primiți cu multă căldură, ne serveau cu tot ce aveau ei mai bun. Uneori, dacă la colindat reușeam să strângem mai mulți bănuți, făceam pachete și mergeam la casa de copii, era o dorință de a noastră să facem bucurii celor care nu aveau parte de o familie.
A fost niște momente frumoase din viața mea, când scriu aceste rândul îmi dau lacrimile pentru bucuria trăită în acea perioadă. Mi-e dor să mai fiu copilul entuziasmat, care nu se mai sătura să stea lângă brad ascultând colinde și care aștepta cu nerăbdare să vadă ce îi va duce Moș Crăciun.
Acum pentru mine Crăciunul în primul rând este o meditație la Nașterea Domnului și un îndemn de a fi recunoscători pentru darul divin trimis de Tatăl ceresc pe pământ. Este un moment de reculegere și de a sta de vorbă cu tine însăți.
Să avem cu toți un Crăciun binecuvântat, iar acele zile să fie pline de pace și să ne bucurăm de vestea nașterii lui Hristos având alături pe cei dragi!!!
Articol scris de Loredana Grosu
