Săptămâna asta sportul românesc a mai suferit o contraperformanță din păcate. Handbalul a fost pentru noi un sport de tradiție care ne-a adus multe satisfacții de a lungul anilor. Se știe că la masculin nu mai suntem de foarte mulți ani o putere.
La feminin lucrurile au stat altfel, cam mereu am avut obiective câștigarea unei medalii la fiecare turneu final de campionat mondial sau european, mai ales că liderul echipei naționale este considerată cea mai bună jucătoare din lume. Cristina Neagu a fost numită oficial de federația internațională de profil cea mai bună jucătoare de 4 ori.
Din păcate a revenit în toamnă după o gravă accidentare, s-a adăugat la asta infectarea cu virusul covid 19. La CSM București nu a avut cele mai bune prestații, dar totuși a fost liderul echipei, a dat tonul la victorii. S-a văzut cât de slab a jucat CSM fără ea în teren.
Acum două săptămâni a început campionatul european de handbal feminin, Romania a fost în grupă cu Norvegia, Germania și Polonia. Obiectivul nostru declarat a fost câștigarea unei medalii.
Primul meci l-am jucat cu Germania, o națională care nu era cotată ca fiind favorită la medalii, deci trebuia să câștigăm, dar nu am avut nicio șansă, am jucat foarte slab în apărare și în atac am fost lente, fără soluții, când am scăpat spre gol, am ratat cu senilitate. Cristina Neagu nu avut o prestație foarte bună, să fie capabilă să ne salveze.
Meciul cu Polonia a fost capital pentru calificarea în grupele principale. Ce trebuia să fie un meci ușor, s-a transformat într-unul de coșmar. Polonezele au condus aproape tot timpul, sper final am reușit să preluăm conducerea și să câștigăm. A fost o victorie urâtă, singura de la acest campionat european. Datorită acestei victorii ne-am calificat mai departe. Era de înțeles că nu putem bate Norvegia ( mare favorită la titlu).
In grupa principala am jucat cu Croația, Ungaria și Olanda. Antrenorul nostru, Bogdan Burcea, declara că abia în aceste meciuri se va vedea adevărata față a naționalei României. A avut dreptate, am văzut fața adevărata a României, adică un dezastru total. Am luat bătaie pe linie având prestații incredibile de proaste care au condus la cea mai proastă clasare din istoria participiilor noastre la un turneu final de campionat mondial sau european.
Eu nu-i înțeleg pe acești conducători al handbalului românesc, ei oare nu aveau informații despre ceea ce se petrece la echipă, care e potențialul adevărat al fetelor? Cum poți să pui obiectivul câștigarea unei medalii și să ai așa prestații jenate.
Antrenorul și conducătorii federației trebuiau s să-și dea demisia imediat. Dar la noi se merge și așa, se analizează o jumătate de an ce s-a întâmplat. Eu văd calificarea la olimpiadă imposibilă, vom trăi și vom vedea.
Crăciun fericit tuturor!
Articol scris de Ramona Lengyel
