Sursa foto Google
Plouă cu picături cristaline
În liniștea serii
Peste dealuri și munți
Mângâind cu blândețe
Ploaia în geam bate
Și în tăcere eu ascult
Șoaptele ei duioase
De un dor nesfârșit.
Picătură după picătură
Peste al meu suflet cad
Ca o ploaie de lacrimi
Ce durerea o alină.
Plouă încet, încet
precum o poveste
Fără de sfârșit
Ce în rânduri se înșiră
Peste pământul adormit.
Ploaia peste suflet cade
Atingându-l ușor, ușor
Ca o mângâiere Dumnezeiască.
