E Sâmbăta mare, o sâmbătă în care deși avem sufletele rânite de rănile Mântuitorului și a coborârii Lui într-un mormânt rece, avem în același timp nădejdea Învierii, a ridicării din păcat. Iisus murind pe cruce, a murit moartea noastră după cum spune părintele Necula și dezrobindu-i pe cei aflați în Iad. Adam e adus și noi odată cu el, aproape de Dumnezeu.
Suntem mai aproape cu un pas de marea bucurie a Învierii. E sâmbăta care precede Duminica Învierii, a iubirii, a iertării și a izbăvirii, duminică ce acum mii de ani a însemnat începutul veșnicii noastre.
Cu trupul Iisus este încă în tăcerea rece a mormântului cu Duhul e viu ca să ne asigure viața veșnică. Iisus și dincolo de cruce și moarte iubește și știe că veșnicia noastră e vitală.
În această zi cred că cei care i-au fost aproape simțeau un gol imens în suflete, un pustiu și erau debusolați. Cred că deși erau conștienți de faptul că Iisus a murit, nu puteau accepta că Învățătorul lor drag nu mai era, îi părăsise. Și că atunci într-o oarecare măsură se simțeau orfani și singuri.
De aceea cred că nu au putut înțelege Învierea Lui până când nu L-au văzut.
Cât de binecuvântați suntem noi acum când știm că Tristețea Golgotei și întunericul ei sunt biruite de lumina și bucuria Învierii și a eliberării noastre de sub păcat.
O lumină care ni se arăta va în miezul acestei nopții, atunci când preoții ne vor spune „Veniți de luați Lumină” prin această chemare de fapt ei ne vor vesti că Hristos va învia. Va fi acea bucurie pe care a simțit-o Sfânta Fecioara atunci când își căuta Fiul printre cei morți dar îngerii i-au spus că El era viu și într-o lumină Iisus a apărut în fața ei.
E o bucurie pe care o va simții și acum toată făptura de pe pământ dar și îngeri din cer, iar noi împreună cu ei ne vom bucura în această noapte de puterea Dumnezeiască de a învinge moarte. E o bucurie pe care ne e dat s-o retrăim an de an ca și cum această minune a Învierii Domnului s-ar petrece acum.
Deși pe Iisus Îl mai dureau rănile El a iertat, a șters cuvburetele toată răutatea, așa cum ne îndeamnă și pe noi să iertăm și să credem în Învierea Lui pentru a fi cu adevărat fericiți. E un indemn care ne va duce acasă unde El ne așteaptă pe fiecare dintre noi. E lumina pe care trebuie s-o urmăm pentru a ne fie bine aici pe pământ dar și în cer.
Hristos a biruit moartea pentru ca să vedem lumina Învierii și încredem în viață veșnică. Deci să rostim ”Hristos A Înviat” din tot sufletul și să răspundem cu toată încrederea ”Adevărat A Înviat”, pentru că El cu adevărat va învia.
Vă dorim un Paște luminos și plin de bucurie și tihnă în suflete.
Articolul scris de Laura împreună cu Loredana
