Judecata și răstignirea Mântuitorului
Dus la judecată la Anna, socrul lui Caiafa cel care a spus că este de folos să moară un singur om pentru popor, Iisus era împăcat. Liniștea și seninătatea Sa venea în contradicție cu tumultul interior al lui Simeon Petru cel care cuprins de teamă de a nu fi prins și el de romani ,a negat că era ucenicul lui Iisus. În ciuda a tot și toate că Îl cunoștea pe Mântuitorul s-a lepădat de El, dar spre deosebire de Iuda a făcut-o doar cu buzele, cu vorba nu și cu sufletul. Sufletul i-a rămas ancorat în adevărul Iubirii și tocmai de aceea la aducerea aminte a cuvintelor rostite de Iisus privind lepădarea lui, Petru s-a căit iar duhul său a plâns cu lacrimi amare, pline de căință și rușinea neputinței.
Iisus chiar și în acele momente în care știa ce Îl așteaptă a rămas liniștit , drept în cuvânt. El îi spunea lui Anna când îl interoga despre cei care L-a urmat, că știau ce îi învățase, așa că puteau să-i întrebe direct pe ei . Această întrebare a venit după ce Mântuitorul i-a spus că El a vorbit pe față lumii. Spusele Domnului Iisus au venit parcă pentru a întări faptul că cei care îi acuzau, adică farisei, saduchei și cărturari aveau tendința de a lucra pe ascuns așa cum s-au înțeles în minciună să-l condamne și asta pentru că nu aveau niciun motiv, nicio dovadă pentru ceea ce spunea ei a fi Hulă. De teamă de a nu pierde influența pe care o aveau asupra poporului înșală și manipulează totul. Mințile și sufletele lor nu mai aveau puterea și înțelepciunea să recunoască Dumnezeirea Fiului.
Sursă foto Google
Iisus a rămas la fel de Blând , drept în ciuda palmei primite de la un ostaș și în pofida acuzațiilor false. A îndurat totul din iubire față de Tatăl și față de noi. Știa ce avea să îndure și nu s-a temut.
Chiar, și în fața lui Caiafa și Pilat, deși umilit, acuzat pe nedrept a rămas la fel. El știa adevărul și mai ales știa că inimile și mințile celor care îl judecau erau atât de încețoșate și ancorate în lumesc încât nu aveau cum să vadă adevărul.
Chiar și Pilat care a recunoscut că nu găsise nicio vină în Iisus, nu a avut curajul de a trece peste ceea ce au uneltit fariseii, cărturarii și saducheii. În inima Fiului Omului cred că treceau mii de săgeți dureroase când cei care până atunci strigau Osana, în acea clipă erau adunați în fața Pretroriului și strigau să-L Răstignească. Iar Pilat ca și ceilalți s-a spălat pe mâini de orice responsabilitate, punând-o in seama unor oameni ușor de manipulat.
Frica de a-și pierde privilegiile l-a orbit pe Pilat și l-a făcut să nu-și asume o posibila grațiere a lui Iisus. Fariseii și mai marii lor nu și-au asumat în mod direct condamnarea Mântuitorului pe motiv că legea nu permitea….
Iisus a stat în adevăr și suferea în tăcere când vedea că toată iubirea Lui, vindecările nu erau văzute ca fiind de la Tatăl și mai rău erau considerate a fi hulă de Dumnezeu și folosite împotriva Lui. Umilit, bătut, dar nu îngenuncheat în Duh a pornit pe Drumul Golgotei pentru a muri pentru omenire, pentru a îl ridica pe OM din Iad în Rai. Ierta și se ruga pentru oameni și în ultimele clipe. Căci știa că era nevoie de Mântuire prin Cruce.
Cât de puțin ne-am schimbat…. Omul caută mereu pretexte pentru a-și justifica greșelile, acțiunile și lovește în dreapta și stânga chiar și în cei pe care până mai ieri îi iubea…
Călăii îl loveau cu bice pe Iisus, dar mai ales cu cuvântul. Îmbrăcat într-o mantie purpurie și pe cap având cununa de spini, Iisus își ducea crucea pe dealul Golgotei și îndura în tăcere toate acuzațiile, toate loviturile. Cădea sub povoara crucii dar El se ruga și se ridica înaintând cu greu.
În acele momenteIisus ne-a oferit un exemplu de a ne duce crucea, așa cum a făcut-o El însuși cu smerenie și cu răbdare,Iar prin ridicările lui ne-a dovedit că dacă ne încredem în Tatăl nimic nu ne va doborî, pentru că El ne va ajuta să ajungem până la capăt. Încă o învățătură pe care Fiul Omului ne-a dat-o prin jertfa Sa.
Plin de sânge Iisus înainta purtând cu El povoara păcatelor întregi lumii, pe care a vrut să le spele prin moartea Lui. Călăii nu încetau să-L lovească, trupul Lui era plin de răni. Iisus istovit de atâtea durere cădea cu fața la pământ și cu greu se ridica, dar mai greu i-a fost să simtă ura acelei mulțime care altă dată a fost iubire pentru El.
Sursă foto Google
Din acea mulțime a apărut Simion Cirineul și L-a ajutat pe Iisus să-și ducă crucea până sus pe Golgota. A fost un gest de iubire pentru aproapele pe care l-a făcut acest Simion, iar fapta lui ne îndeamnă să îndeplinim cuvântul Domnului ,acela de a ne purta crucea unii altora. Este o dovadă clară a faptului că nu vom putea ajunge singuri la poarta Raiului, ci doar dacă ne vom susține uni pe alții, așa cum a fost susținut chiar El.
Acest drum al crucii are o semnificație aparte, e un exemplu de lăpădarea de eul nostru , pe care Iisus ni l-a dat prin jertfa Lui. Și în fiecare zi ar trebui să ne gândim la acest drum pe care îl parcurgem purtând propria cruce și să ne întrebăm dacă o ducem așa cum El a dus-o cu răbdare și smerenie și să încetăm să ne mai plângem că această cruce e prea grea.
Fiul Omului nu s-a plâns nicio clipă, ba din contra a răbdat totul până la capăt.
Ajuns pe Golgota Iisus a fost batjocorit și pus pe cruce ,pe care de bună voie Și-a întins mâinile ca să se fie bătute în cuie pe lemnul care s-a sfințit cu sângele Lui. Acele mâini ale lui Iisus care altădată au făcut minuni, au hrănit sute de oameni , pe bolnavi i-a vindecat și i-a mângâiat, atunci sângele lor spăla păcatul. Iar picioarele Lui care au mers pe mare arătând puterea credinței în Tatăl, au mers peste tot pentru a mărturisi adevărul și au urcat acel deal al jertfei, atunci au fost bătute în piroane ca să se împlinească cuvântul pe care a fost scris.
Aflat între cei doi tâlhari care au fost răstigniți odată cu Iisus umil îi privea pe iudei cum jucau sorț pentru cămașa Lui, în timp ce ceilalți spuneau să se coboare de pe cruce dacă era Fiul Lui Dumnezeu.
Adică după toate câte a făcut Iisus, oamenii se îndoiau de El. Ca și astăzi de câte ori nu ne îndoim de Hristos și afirmăm că El nu există? Dar El cu blândețe privește spre noi, așa cum a privit acum două mii de ani și s-a rugat pentru iertarea tuturor neamurilor.
Sursă foto Google
Printre cei care stăteau lângă crucea Lui Iisus se afla Maria mama Sa și o privea cu o milă ce Îi sfâșia sufletul pentru că știa că ea a simțit toate durerile Lui. Apoi a privit pe ucenicul Lui, Ioan căruia i-a spus ”iată mama ta” și din acea clipă acesta a luat-o cu el. Deși Iisus și-a dat viața pentru lume, a iubit-o cum nimeni nu a mai iubit, niciodată nu și-a uitat mama de care se despărțea în acel moment.
Trupul Lui era stors de orice putere când Iisus l-a auzit pe tâlharul din stânga Sa cum își blestema zilele înnebunit de durere. Apoi și-a întors capul la cel din dreapta Lui care i-a spus să-l pomenească într-un Împărățirea Sa, iar Iisus l-a asigurat că în acea zi va fi cu El în Rai. Iar această convertire a tâlharului de pe cruce ne dovedește că și în suferință trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu și că în El mereu vom găsi alinare.
Iisus dătător de apa cea vie în aceste clipe a spus ”Mi-e sete”, dar în loc de apă unul dintre cei care Îl loviseră a înmuiat un burete în oțet și l-a înfipt în vârful unei săgeți și l-a dus la gura Lui. În acel moment Fiu lui Dumnezeu și-a ridicat privirea spre cer și a stricat ”Părinte în mâinile Tale îmi încredințez Sufletul”, apoi și-a dat Duhul. Era la ora a șasea și cerul s-a întunecat și tot pământul s-a cutremurat, a început să plouă ca și cum norii Îl plângeau pe Mântuitor.
Pentru că era vineri și ca să nu rămâne pe cruce Trupul Lui Iisus pe sâmbătă, pentru că era mare zi la evrei, ostașii s-au dus la Pilat și au cerut voie să zdrobească fluierele picioarelor lui Iisus. Dar când aceștia s-au întors pe Golgota Iisus murise deja și atunci au împuns o suliță în coasta lui Iisus din care izvorât apă și sânge.
Coborât de pe cruce Iisus a fost pus într-un mormânt din apropie de unde a treia zi avea să învie.
El a iubit până la jertfă, a suferit cum nimeni altul nu a mai suferit și cu răbdare a îndurat toate loviturile fizice și sufletești, a fost hulit de toți cei pentru care a venit în lume. O durere prin care Hristos mântuit lumea.
Articol scris împreună cu Laura
