Ziua de 10 iunie am crezut că va intra în istoria sportului românesc așa cum anul trecut ziua de 8 Mai a intrat în istorie prin reușita fetelor de la C.S.M. București care au câștigat Liga Campionilor la handbal feminin surprinzător pentru toată lumea.
Părerea mea că nu reușeau acea performanță dacă echipă era formată doar din jucătoare române. Spun asta pentru că noi românii avem o mare problemă când suntem sub presiune, când suntem favoriți de a câștiga ceva.
Așa s-a întâmplat și cu Simona Halep în finala de la Roland Garros. După părerea mea trebuia să câștige finala neapărat, era momentul ei. A pierdut-o pentru că încă nu știe să gândească ca o adevărată campioană. Nu a știut să gestioneze bine finala.
Jelena Ostapenko a avut două săptămâni în care totul i-a ieșit, a jucat fiecare meci pe principiu că n-are nimic de pierdut, a lovit puternic mingea din orice poziţie. Dacă intră în teren, e foarte. Dacă nu, încearcă din nou.
În finală nu a avut nimic de pierdut. A încercat tot meciul să facă cât mai multe lovituri câștigătoare lovind mingea puternic din orice poziție a terenului fără să se gândească că s-ar putea să facă o mulțime de greșeli. Această mentalitate a ajutat-o s-o bate pe Simona, asta a făcut diferența între ele.
Simona nu a încercat nimic pentru a opri loviturile adversarei ei, în tot meciul a așteptat ca Jelena Ostapenko să greșească. Nu am văzut-o dispusă să-și asume niciun risc cu lovituri la limită. A jucat mereu la siguranță cu gândul că Jelena va greși prima. Un adevărat campion nu se mulțumește cu puțin, luptă până la capăt, încearcă tot ce e posibil, riscă totul până la ultima minge.
Simona nu a făcut asta, a acceptat că Jelena Ostapenko ia iniţiativa, nu a luptat să schimbe lucrurile. Nu a făcut-o pentru că încă nu are încrederea necesară pentru așa ceva.
Această lipsă de încredere e o trăsătură a poporului românesc, mulți sportivi au avut și au această problemă. Bineînțeles că există și excepții, dar ele sunt rare.
Din pacate ai dreptate, stam cam prost la capitolul incredere in noi:(